Doar 5016 cuvinte…

Dacă nu iau în considerare faptul că profa de română a Ioanei şi-a petrecut ora de ieri citind Eminescu, oferind, astfel, părinţilor ocazia de a preda acasă cazurile substantivului… azi e ziua poetului nostru aşa-zis naţional.

Mutilat prin glorificare şi demonetizat prin exces, omul a fost, totuşi, un geniu. Şi-a scris opera folosind doar 5016 cuvinte. („În fiecare cuvînt eminescian mocnesc mai multe rosturi”, spunea Pruteanu.) A fost un jurnalist tăios, deşi uşor părtinitor şi mult prea implicat afectiv. Mărturiile sale lirice sau reale susţin în mod deloc surprinzător afirmaţia că noi, ca popor, nu ne-am schimbat prea mult profilul în ultimul veac şi jumătate.

Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?

………………………………

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

ascultaţi tot

Rewriting the music… (VII)

Echipa de consilieri de pe Twitter…

Lumea care „ciripeşte” s-a distrat ieri de minune, făcând propuneri relativ la fel de abracadabrante ca cele care s-au materializat deja la Ministerul Finanţelor.

Florin Salam, consilier pe probleme de alimentaţie publică.

Smiley. Tot la Ministerul de Finanţe. Pentru că are bani de dat.

Trupa Verdikt la Ministerul de Interne. Ştiu cum „vine poliţia”, nu ?

Blonda lui Bote la Ministerul Sănătăţii. O recomandă experienţa în materie de operaţii.

Dan Diaconescu la Ministerul Justiţiei. E în stare să facă 100 de episoade în căutarea dreptăţii !

Inna la Ministerul Educaţiei. Engleza nu a sunat niciodată aşa de frumos.

Urania, consilier la Serviciul Prognoză al BNR.

Cheloo de la Paraziţii, consilier pe probleme ale diasporei.

Dacă mai vreţi, găsiţi aici.

Mai rămâne să stabilesc cum mă apropii de „ouăle” ursului…

Rewriting the music… (VI)

Hai să zic şi eu ceva de virus…

Şi vă zic aşa. Un citat din dr. Petru Calistru, de la Institutul Victor Babeş, pe care-l cunosc personal: „E limpede că aceste vaccinuri trebuie consumate, să nu rămână cu ele neutilizate. Acum nu se mai cuceresc țările cu sabia, ci economic, forțându-le să achiziționeze și ceea ce nu trebuie. Tot sistemul sanitar mondial nu mai este pus în slujba individului, ci a producătorilor de medicamente și echipamente medicale. Nu mai există grija față de individ, ci doar de stimulare a consumului. Una este să tratezi un pacient care are nevoie și alta să arunci cu antivirale și să lași oamenii fără de nici unele”. (sursa)

Şi vă mai dau cea mai tare ştire. Virusul AH1N1 a suferit mutaţii în România. La ce ADN complicat avem, cred şi eu…

Lăsând la o parte orice exagerări, eu vă sfătuiesc să mergeţi la medicul de familie (deşi am rezervele mele), să vă evaluaţi starea generală, să faceţi analize (vezi cazul femeiii care a intrat în comă diabetică) şi să vă testaţi alergiile. Apoi, puteţi să faceţi şi vaccinul, dacă ţineţi neapărat. Dar nu staţi la coadă în frig. Şi mâncaţi aripioare picante cu usturoi. 😀 Ţin departe viruşii şi pesimismul.

P.S. Când îl vedem şi pe Streinu Cercel făcând asta?

Rewriting the music… (V)

Rewriting the music… (IV)

Ne pierdem ca generaţie ?

După o zi în care m-am bucurat ca un copil de slană cu şorici şi ceapă, dar şi de faptul că mai există profesori pe lume, m-au inspirat asta şi asta.

Adevărul e că nu suntem generaţie de sacrificiu mai mult decât au pretins unele guverne a fi de sacrificiu.

Am avut şansa de a accesa mai multă informaţie decât orice român din istorie. Am transformat-o în ziare şi televiziuni de scandal şi în manele. Am ignorat complet cărţile şi enciclopediile. Apoi, am născut copii pe care i-am îndopat cu fast-food, nu i-am învăţat să gândească critic şi nu le-am cultivat imaginaţia.

Am avut posibilitatea de a vota de zeci de ori în două decenii, dar, aproape de fiecare dată, am preferat să alegem răul cel mai mic. Ne-a fost infinit mai greu să ne organizăm, să colaborăm, să ne unim pentru a putea ajunge în locuri din care ţara poate fi remodelată. Cei care au făcut-o, până la urmă, au „lins” la greu şi acum nu mai pot ieşi din caruselul mafiot al autorităţii. Deşi mă îndoiesc că-şi doresc asta, pentru că se simt extrem de importanţi.

Am ales să facem facultăţi private pentru a scăpa de stresul studiului. (Nu generalizez, dar e o practică general acceptată.) N-avea niciun rost să ridicăm ştiinţa la rang de artă, pentru a ne putea hrăni şi progresa singuri. Religia şi schimbarea icoanei de la dictator la mântuitor ne-a fost mai la îndemână. Prin asta, am bagatelizat credinţa şi am transformat-o într-un manifest ezoteric din care fiecare înţelege ce-i convine. După cunoştinţe şi posibilităţi.

Aveam opţiunea de a deveni buni. Pentru că suntem tineri, ştim limba engleză şi ne fug mâinile pe tastatura computerului. Puteam scrie proiecte mai bune, prin care să gestionăm puţinii bani cu grijă. Iar în timpul liber, în loc să ne expunem „fiţele” prin mall-uri (nu mă înţelegeţi greşit, îmi plac unele lucruri de la mall), puteam să sădim o floare pe balcon şi un copac în curte. Dar la ora când scriu/citiţi asta, suntem conectaţi pe YahooMessenger şi Facebook. Avem impresia că nu pierdem nicio mişcare a celuilalt, dar, de fapt, suntem foarte singuri.

Obsesia celor care nu cuvântă… pardon, nu gândesc.

S-a reluat discuţia cu drepturile de autor. Se dă următoarea problemă: Sunt angajat şi plătesc deja CAS. Contractul din drepturi de autor e doar suplimentar. Primesc pensie mai mare. Încă una:  Sunt angajat doar cu drepturi de autor, dar vreau să am pensie şi asigurare medicală privată. De ce sunt obligat să cotizez la stat?

Să văd eu cine-o mai munci cu acte. Probabil aceia care cred că vor primi vreodată pensie de la ăştia.

Eu am spus ce-am avut de spus anul trecut. În rest, le doresc să petreacă multe nopţi albe, asemenea mie, traducând şi editând pentru câteva sute de lei. Aşa-mi trebuie, dacă n-am găsit postul ăla în care introduceai date în computer pentru 7000 de lei pe lună…

P.S. Probabil o altă diversiune. Ca şi aia cu gripa porcină. (Majoritatea persoanelor decedate au fost, de fapt, neglijente.) Ne ţin ocupaţi până apucă ei bine ugerul umflat al ultimei vaci de muls de pe aici.