Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Spectator la tuner’ Category

Un nene care apare de zor la OTV şi se dă economist cu ştate vechi, propune o lege de despăgubire a poporului. Câte 20.000 de euro de căciulă. Haideţi, cine se bagă ? 😀

Copiii nu mai ştiu să facă oameni de zăpadă, că nu mai e cool. De sanie ce să mai vorbim, că nu e X7. Aşa că… se ridică de la computer şi sar de pe blocuri. Dacă-l prindeam întreg după aşa ceva, îl băteam eu de-i rupeam ceva. (UPDATE: Se pare că indivizii sunt ruşi. Deci nu suntem departe.)

În sfârşit, Dan Puric, acest apostol neterminat al neamului, rosteşte câteva fraze halucinante de care ar fi o glumă să şi faci „băşcălie”… Umorul românesc este de cea mai bună calitate. El are o substanţă creştină, nu răneşte. Nu are nicio legatură cu băşcălia, care este copilul ateismului. Umorul îţi arată înca o realitate paralelă, ca în fizica cuantică. Cred că el are o radacină dacică, acel râs în faţa morţii, pe care nu l-am întâlnit la alte popoare. Deci… Gigi Becali meets Pavel Coruţ, ca să zic aşa…

Ah, da… Şi ninge. Singura aberaţie pozitivă într-o lume de aberanţi.

Read Full Post »

Cristi Minculescu arată la fel ca în 1990. Deci timpul poate fi învins, într-o oarecare măsură…

Read Full Post »

Aşa cum v-am promis, câteva consideraţii despre alegeri… (Fără referiri la fraude sau voturi vândute pe o sticlă de ulei.)

Am privit scrutinul ca pe un meci de fotbal. Într-adevăr, echipa mea favorită a pierdut. (Iar „echipă” e cuvântul cel mai potrivit, deoarece n-am votat pentru preşedinte, ci în speranţa că vom avea un premier solid şi niscaiva miniştri de orientare liberală la finanţe, economie şi dezvoltare regională.) Dar dezamăgirea a pălit la fel de repede ca cea pe care mi-ar aduce-o Nicoliţă & co. În schimb, concetăţenii mei au sărit la gâtul arbitrului şi au început să arunce cu petarde din tribune. Iar prietenii încearcă să mă scoată cu vorba (pentru că nu reuşesc cu forţa) din graficele generaţiei fost-revoltate, actualmente încremenite în proiect, de care aparţin. Şi astfel, ies din nou din profilul tânărului educat, cu aplecare spre liberalism, care nu ascultă manele, ci apreciază cărţile… mă rog, aţi prins ideea. Se pare că sunt un ţărănoi ordinar, care-mi bat nevasta, beau şi votez ca vita. De fapt, ăsta e marele „merit” al preşedintelui ales. Amplifică la maxim comportamentele noastre absurde, demne de un conflict ideologic, ca să nu zic religios, pe care toţi îl întreţinem din adâncul filonului nostru neexploatat de filozofi ai vremurilor. Un conflict care nu are ce căuta în mijlocul unei democraţii, mai ales la nivelul populaţiei.

Am văzut şi auzit oameni care se iluzionează că au negat ascensiunea stângii la putere. (De parcă Băsescu, Boc şi Udrea ar avea adevărate coşmaruri din cauza luptei lor zilnice contra comunismului.) Oameni care afişau luni dimineaţă zâmbete tâmpe în colţul gurii. O fărâmă de interese meschine încep, încet, să ne dividă. Mai ales pe aceia dintre noi care au impresia că au avut libertatea de a decide. Dar politica noastră este puternic aplecată spre stânga (indiferent de macazurile pe care le întorc acarii-şefi), de parcă cineva ne-ar fi smuls mâna dreaptă din trup, cu raţiune cu tot, pentru a ne exploata cu nesimţire simţirile. Oamenii aceştia vor fi din nou sclavii unei dezamăgiri anunţate.

N-aş vrea să polemizez pe faptul că cei din străinătate au influenţat votul. Personal, mi se pare cam aiurea ca votul meu să fie contracarat, anulat chiar, de cel al unuia care nu mai are contact cu realitatea din ţară. Cea mai aberantă este situaţia de peste Prut, unde posesorii de acte româneşti s-au înghesuit la procente de peste 90%, dar n-au fost în stare să-şi elimine propriul partid (cu adevărat) comunist de la putere. Dar nu de asta e vorba aici. Ci despre realitate… România nu e cea de la televizor, indiferent dacă lingăii care perorează acolo sunt ai puterii sau ai opoziţiei. România e cea reală, cu gunoiul la uşa blocului, cu balta plină de noroi din stradă, cu transpiraţia călătorilor din autobuze, indiferenţa vânzătoarelor, scuipatul posesorilor de jeep-uri, invidia nemăsurată a vecinilor, oprirea curentului electric şi a apei calde şi aşa mai departe. Cei care îşi făuresc viitorul dincolo de ocean sau pentru care activitatea fizică supremă (am vrut să spun intelectuală, dar m-am oprit la timp) reprezintă ridicarea din fotoliu în pauza de publicitate n-au niciun drept să vorbească despre asta.

În esenţă, s-a petrecut asta: un tip frust, cu comportament de mahala, dar realmente talentat în a face vâlvă (capitalul de aur al politicii) a survolat la o palmă de jumătate de procent un individ nesigur, care a făcut suficiente greşeli pentru a se sufoca la final. Deznodământul nu face decât să amâne exterminarea haosului prezent.

Adevărata problemă rămâne, însă, hrănirea noastră prin ură. Ne va duce spre anticipate, spre blocaj financiar, spre o furie socială şi mai mare. Ne va târî în ceea ce poate deveni o adevărată iarnă a vrajbei noastre…

Read Full Post »

În ciuda faptului că unii m-au considerat narcisist, sunt trist că am anticipat corect. Că jumătate n-am vrut să ieşim la vot. Şi că cealaltă jumătate a stat la cozi ore în şir, măcinând idealuri în lipsă de altceva mai bun.

E trist că două treimi din cealaltă jumătate continuă să susţină nişte partide care ne-au băgat pumnul în gură în ultimele două decenii (fiecare în stil propriu – unul prin cenzură cruntă, celălalt vomitându-ne în prag).

E trist că Băsescu e bolnav de putere, că Geoană citeşte robotic de pe foaie… dar cel mai trist e că Antonescu a răsturnat brusc găleata cu pretins bun-simţ. E trist că n-a ştiut să accepte demn înfrângerea (care e, de fapt, o victorie – rezultat bun plus poziţie de forţă la negocierea guvernului) , cu acea eleganţă specifică intelectualilor.

E trist că mă bate iar gândul să nu votez, deşi probabil că voi merge să pun ştampila pe Geoană. Oricum, normalitatea n-are cum să existe vreodată în această ţară.

E trist că am cuibărit în colţul sufletului sentimentul că Antonescu i se va alătura lui Băsescu, moment în care relaţia dintre mine şi politică s-ar curma iremediabil.

Dar cel mai trist este că, vreme de o săptămână, pe blog n-a fost decât politică. Şi, zău, nu ştiu dacă meritaţi aşa ceva.

Read Full Post »

A fost unul dintre serialele mele preferate, iar parodia de mai jos se adresează cunoscătorilor. Cei care n-au urmărit serialul, n-o vor înţelege. ..

Read Full Post »

afişpresamogulilorAtât de slab la minte şi de greu încercat este considerat poporul român, încât se consideră a fi manipulat întru urmărirea cu ardoare a programelor mogulilor. Televizoarele (inclusiv plasmele) se vând doar cu 2-3 canale disponibile, ziarele se vând selectiv (după faţa de prostănac a cumpărătorului; nicio aluzie aici), iar bietul  om de rând nu are la dispoziţie decât alternativele manele, telenovele şi biserică.

Oameni buni, presa este o afacere. Orice afacere reprezintă interesele unui grup de acţiune, indiferent dacă acesta e format din gunoieri sau poeţi. Iar afaceriştii sunt în general oameni insensibili, indolenţi şi şmecheri. Altfel n-ar mai fi condus o afacere, ar fi scris versuri pentru băutură sau ar fi pierdut vremea pe internet. Noi trebuie să citim mult. Şi „să-i citim”. Să vedem în ce măsură interesele lor corespund cu ale noastre. Nimeni nu vrea binele public, oricât s-ar strădui să ne convingă. Nici eu nu vreau asta. Dar ar trebui să vrem să ne fie cât mai bine şi atunci interesele noastre vor fi convergente în anumite puncte.

Preşedintele se laudă cu faptul că a lăsat presa liberă, deşi ea ar trebui să fie aşa prin definiţie. Şi regretă că ziariştii s-au întors împotriva lui. În toată lumea, presa este mijloc de manipulare, iar fiecare cetăţean, în funcţie de backgroundul său socio-cultural, răspunde mai mult sau mai puţin la respectiva încercare de a-l manipula. Presa provoacă şi exprimă opinii. Dar şeful statului şi acoliţii lui răspund la provocări cu rânjete de cocalar, nu cu atitudine de diplomaţi.

Fotografia alăturată e preluată de pe un blog care susţine la extrema opusă ceea ce condamnă presa aşa-zis „aservită mogulilor”. E o epopee din ciclul istoric  „pupatul în cur a la B1 TV şi Evenimentul Zilei”. Până la urmă, toţi sunt o apă şi-un pământ, nu? Dacă n-aş şti că legendele noastre istorice sunt serios „umflate cu pompa”, mai că aş propune o candidatură a lui Dromichete.

Read Full Post »

unirea-rangers 4-1Unde aţi mai întâlnit echipă de fotbal la noi care să primeasca gol în minutul 2 şi să întoarcă meciul ?

Când am mai reuşit noi să avem posesie, să dominăm tot meciul şi să marcăm din toate şuturile pe poartă ?

Apropo, ştie cineva cum îl cheamă pe patronul echipei Unirea Urziceni şi ce a făcut el azi ?

Read Full Post »

Older Posts »