Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Cinema memorabilis’ Category

Degeaba ?

Eroii Revoluţiei Române zac la Bucureşti într-un cimitir protocolar, rânduiţi frumos, păziţi de soldaţi, de parcă ne-ar fi teamă să nu iasă afară şi să spună adevărul… Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Read Full Post »

A fost unul dintre serialele mele preferate, iar parodia de mai jos se adresează cunoscătorilor. Cei care n-au urmărit serialul, n-o vor înţelege. ..

Read Full Post »

Unii dintre noi experimentăm încă senzaţia zidului, a acelui lucru care, prin însuşi faptul că există acolo, pasibil de a fi dărâmat în orice moment, ne face atât de diferiţi de ceilalţi.

Deşi e un fapt verificat că toţi rebelii acestei lumi sfârşesc prin a se consuma în conformism, căci zidurile care cad sunt rapid îmbrăţişate de ramurile celor noi, mai sofisticate şi mai greu de perceput, care fac irelevantă sintagma Irgendwann fällt jede Mauer

Dintotdeauna, omenirea a avut nevoie de repere, pentru a-şi satisface nevoia de sens. Ca atare, să consemnăm că au trecut două decenii de când amprentele lăsate de târnăcoape au dărâmat piatră, nu şi disparitate.

Cu ocazia asta, vă propun să (re)vedeţi – şi să „ascultaţi” – un film.

Read Full Post »

caloriferAţi avut căldură în calorifere azi-noapte? Eu nu !

Dacă e vina RADET-ului, înseamnă că au un purtător de cuvânt idiot.

Dacă e vina administraţiei blocului, se cheamă că sunt nişte comunişti împuţiţi, care vor ca eu să mor de frig pentru ca ei să nu plătească. De ce m-au mai pus să instalez repartitoarele, dacă n-am căldură când vreau?

Iar dacă aţi ajuns aici din cauza titlului, nu vă voi dezamăgi. Puteţi urmări filmul lui Cornel Porumboiu aici.

Read Full Post »

Robin Williams aproape că are vârsta tatălui meu. Şi e unul dintre oamenii care m-a ţintuit în faţa ecranelor de orice fel. Pentru că ştie să te facă să râzi atunci când se încruntă şi să plângi când încearcă să zâmbească.

El este cel care şi-a camuflat până şi personajul în spatele dragostei pentru viaţă, în „Good Morning Vietnam”. E profesorul non-conformist care-şi învaţă elevii să trăiască clipa, în „Dead Poets Society”.  E Patch Adams, omul care vindeca prin râs, nepotrivit pentru o lume amară ca a noastră.

E cel care mi l-a adus la stadiul de om în carne şi oase pe Popeye marinarul şi mi-a arătat cum ar fi arătat Peter Pan la maturitate. Mi-a exploatat filonul de melancolie cu poveşti de dragoste imposibile precum cele din „What Dreams May Come” sau „Bicentennial Man”.

Un om atât de inimos nu putea să aibă decât probleme cu cordul. Din fericire, le-a depăşit şi continuă să ne bucure, mai ales din postura de stand-up comedian.

P.S. Tot astăzi e aniversarea unui om pe care-l iubesc la fel de mult.

Read Full Post »

carteEu nu-mi pot imagina viaţa fără cărţi, chiar dacă au existat momente în care le-am abandonat. Chiar şi atunci, le urmăream cu privirea cotorul care părea să anuleze distanţa dintre bibliotecă şi biroul meu. N-am avut niciodată loc şi timp cât aş fi vrut, dar mereu mi-am găsit o obsesie livrescă, indiferent dacă ea s-a numit Jules Verne, Asimov, Paler sau Saramago.

Ştiu că lumea de azi are tendinţa de a se urca pe baricadele a două idei: aceea că cititul absolvă de păcate mâzga cotidiană şi aceea că e frumos să ai biblioteca plină şi pusă la punct. Dar oamenii uită că o carte n-are o valoare în sine decât prin experienţa individuală pe care o oferă, că o copertă şi o foaie de calitate nu poate înlocui arderea aceea de ochi şi gâfâitul sugrumat ce se construiesc odată cu rostogolirea paginilor.

Am scris aceste rânduri ca răspuns la provocarea tamada.ro. Nu pentru a câştiga concursul de acolo, ci pentru că susţin ideea de „a citi”, pură şi nevinovată, aşa cum erau după-amiezele de vacanţă ale copilăriei noastre.

P.S. Am făcut şi o comandă la site-ul amintit mai sus şi cărţile (Freddie Mercury A Life In His Own Words şi Peter Freestone : Freddie Mercury) au venit prin poştă după numai două zile.

Read Full Post »

The Fall

the-fallA fost odată ca niciodată… în Los Angeles, o micuţă imigrantă, care cade în timp ce culegea portocale şi ajunge la spital. Aici se împrieteneşte cu un tânăr cascador paralizat care dorea să-şi pună capăt zilelor. Ca s-o convingă să-i aducă morfină, începe să-i povestească aventurile a cinci eroi (banditul mascat, indianul, africanul, italianul şi un englez, acesta din urmă în persoana lui Darwin). Curând, diferenţele între lumea reală şi cea imaginară încep să se estompeze.
Şi pentru că avem de-a face cu un regizor indian, avem culoare multă, imagini spectaculoase, atât în frumuseţe, cât şi în violenţă. El susţine că niciun efect special din film nu a fost pe computer. Dar cea mai spectaculoasă este prestaţia micuţei Catinca Untaru (care avea 7 ani la momentul respectiv). Până când a rostit cuvântul „fluture”, n-am avut nici cea mai mică bănuială că vreun compatriot de-al meu ar fi contribuit cu ceva la succesul acestui film. În realitate, avea chiar rolul principal.
Filmul nu e pentru copii, dar e o poezie a unui ochi de copil. Şi e un alt manifest pentru panaceul numit imaginaţie, care poate survola toate durerile acestei lumi.

Urmăriţi trailerul
Filmul este o adaptare după un film bulgăresc din anii ’80, Yo Ho Ho.

Read Full Post »

Older Posts »