Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Texte de duminică după-amiază’ Category

A fost o săptămână autentică de iarnă. Prin urmare, Marius Tudor îşi declară iubirea pentru asediul de zăpadă. „Să stau la geam, să fumez o ţigară, să ma uit în becul ce veghează parcarea şi să văd mici “licurici” cum pică din cer şi strălucesc brăzdând aerul încărcat de noxe. Să mă gândesc că şi aerul are nevoie să respire şi să cred că tonele de “îngheţată” au scopul să mai purifice îmbâcseala asta ca efect al unei revoluţii industriale care a schimbat lumea.”

Apropo de asta, ce-aţi zice să învăţaţi o meserie de viitor ?

Turambar se bucură că există suficienţi oameni care cred în sisteme epistemologice bazate pe raţiune, observaţie şi experiment, nu pe dogme religioase neverificabile. Da, e bine că suntem mulţi…

Adrian Stanciu a descoperit cuvântul care ne defineşte cel mai bine naţia: duplicitatea. „Personajul nostru arhetipal e Ghiță Pristanda, definit excepțional prin îndemnul nevesti-sii: Ghiță, pupă-l în bot și papă-i tot. Natura noastră duplicitară se manifestă în multe direcții și dă multe bătăi de cap celor care nu ne cunosc sau nu prea ne înțeleg. Trăsătura noastră națională cea mai pregnantă și ușor de identificat în istorie e trădarea.”

Trădarea e mai rezistentă şi decât (auto)sarcasmul nostru proverbial. Citiţi un necrolog al umorului românesc, semnat de Krossfire.

Cam asta e…

Anunțuri

Read Full Post »

Pentru că e primul episod pe anul ăsta, vom începe cu un citat superb: „…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?” (Cristian Tudor Popescu)

Iulian Leca este mirat, amuzat, şocat şi dezgustat de interpretările şi judecăţile pe care le-a stârnit filmul „Avatar”, considerând că nu are rost să ne entuziasmăm în faţa unui „mănunchi de imagini frumoase şi lipsa de imaginaţie în a le folosi mai ingenios”.

Stash revine în serialul nostru cu o poveste despre povara pe care o reprezintă în ziua de azi călătoria cu avionul. „Să mergi cu avionul în mileniul trei a devenit un coşmar. Dacă după un atentat ratat s-a declanşat asemenea psihoză, imaginaţi-vă ce va fi când jihadiştii vor reuşi unul.”

Şerban Huidu îşi ia la revedere la un prieten pierdut, amintindu-ne că „o întâlnire cu prietenii, paharul de vorbă aferent, o plimbare sub clar de lună, privitul cerului într-o zi senină, mirosul primăverii, o melodie bună, primul fum de ţigară, sărutul furat iubitei în parc sau pur şi simplu faptul că te trezeşti de dimineaţă, sunt lucruri care i se întamplă şi celui mai bogat miliardar al lumii şi ar trebui să le preţuiască mai mult decât tot porcoiul de bani care-l stresează îngrozitor.”

Alex Mihăileanu mi-a adus aminte de pana de curent de săptămâna trecută. Şi pune pe tapet un concept interesant: „hyperlocal media”. Adevărul e că n-am găsit mai nimic despre evenimentul respectiv în orele ce l-au succedat.

Andreanum e în ton cu dezamăgirea de care suferim toţi în aceste zile. Titlul postului ei e mai mult decât sugestiv: „Der Kleiner Muck”.

Vlad Petreanu a avut de-a face cu un hoţ de supermarket. Care i-a furat coşul.

În sfârşit, să aplaudăm apariţia unui blog de poet. Dar şi revenirea în forţă a „Echipei de Şoc”.

Hai că merge şi o glumă:

During a recent password audit in a company – it was found that a person was using the following password:
MickieMinniePlutoHueyLouieDeweyDonaldGoofySacramento
When asked why such a long password – she said she was told it had to be 8 characters and include at least one capital.

Read Full Post »

Nu vota. Prezenţa ta la urne, fie şi numai pentru a-ţi anula votul, legitimează prezenţa lor în parlament. Du-ţi copilul în parc, citeşte-i o poveste, lasă-l să crească liber chiar dacă asta înseamnă să fie privit ca un sălbatic, din spatele zidului care-l fereşte de minciună. de aici

Da, ştiu că sunt alegeri. Am fost deja „blagoslovit” de părinţi, colegi şi comentatorii de pe blog pentru că nu votez (deocamdată), dar asta nu înseamnă că nu urmăresc fenomenul. Aşa că, am selectat pentru voi o sinteză a celor întâmplate în campanie, un îndemn frumos (şi totuşi, inutil) la vot, o amintire din 2004 despre o afirmaţie din 2009 şi o testare gratuită, totul la supraofertă de rahat şi penurie de firesc.

Altfel, am găsit un exhaustiv fals tratat de brancardiologie. Plus un adevăr despre muncă. Şi pentru că a fost o săptămână în care toţi ne-am reevaluat viitorul, Cosmin vorbeşte despre copii, ca speranţă a noastră de a deveni un popor imperfect (adică, normal), iar Bogdan descrie momentul în care afli că eşti român.

Read Full Post »

Săptămâna asta a fost dominată de moartea unui mare actor. Hienele din media au vuit strident, au folosit orbeşte fotografii, dar au existat şi oameni care au dat ghes simţirilor. Dragoş Vasile ne-a predat lecţia de viaţă şi de moarte a lui Gheorghe Dinică. Cristina Bazavan ne aminteşte că cineva îl iubeşte mai mult decât noi. Iar Dono a ţinut dinadins să ureze personal drum bun măturătorului de praf de stele, cusurgiu fără cusur…

Cosmin Alexandru nu mai ştie ce să recomande tinerilor să aleagă, pentru că se vede văduvit de repere, iar acestea ezită în a se contura. De aici, şi citatul săptămânii: „Ţara mea m-a cam scos din mine.”

Simona Tache povesteşte despre foamea eternă a românului, care e în stare să spună o minciună pe minut, câtă vreme rezultatul prefăcătoriei e ceva pe gratis.

Între timp, unii intrăm pe nesimţite în statistici, iar omul din gura presei plânge după banii de pe card.

Şi pentru că paturile noastre întârzie să apară, închei cu un text savuros despre cum se proiectează un pat. partea I partea a II-a partea a III-a

Read Full Post »

Citatul săptămânii: „Toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele.” Oscar Wilde

Isterie sau nu, gripa porcină a fost subiectul principal al săptămânii. Unii părinţi au alergat de nebuni cu copiii pe la doctori. Iar bloggerii ne-au propus să fim la modă şi de data asta.

Krossfire reconfigurează povestea alegerilor printr-o analogie cu viaţa muzicienilor, un traseu deja tipic, de la entuziasm la blazare. Dragoş Paul Aligică replică cu un mini-tratat de logică pe tema coaliţiilor.

Tabu spune povestea fetei care muncea prea mult. Lectură obligatorie pentru noi toţi cei care preferăm munca şi computerul unei ieşiri în parc.

Majoritatea şuteurilor în băşica umflată s-au făcut de râs. Dar ne-a rămas echipa de nicăieri. Şi speranţa că, uneori, se poate… chiar dacă la alţii.

Dono nu vrea să ne spună nimic special, dar ne asigură că vor veni vremuri bune. Iubiţi-vă mult…

Read Full Post »

Cabral scrie despre cioclii mediatici, care aşteaptă profesionist şi rece ca oamenii de valoare a acestei ţări să se stingă.

Chinezu vorbeşte despre oamenii aflaţi dincolo de branduri, necunoscuţi de nimeni, dar care îşi fac treaba.

Citatul săptămânii: „Lucrul cel mai neplăcut în privinţa fiinţelor umane este că nu se metamorfozează. Indivizii din specia mea şi a ta se nasc sub formă de larve, dar înainte de a se reproduce se transformă în ceva superior. Oamenii rămân larve toată viaţa lor.” Orson Scott Card, în romanul „Xenocid”.

Adrian Georgescu restrânge universul la 3 secvenţe din existenţa sa

Şi pentru că aseară a fost Halloween, iată cum arată o lecţie de matematică atunci când ai un profesor ingenios… şi pus pe farse.

Read Full Post »

De ziua regelui Mihai, Mihnea Măruţă, ne face cadou compunerea unei fiice.
Eram copil atunci când am înţeles că există o parte din acest om care nu ne aparţine nouă. (…) În viaţa lui era o altă dimensiune, cumva deasupra noastră; era ceva diferit, important, nu ca o meserie sau o slujbă, ceva mult mai cuprinzător şi mai profund.  Şi totuşi, acel ceva era, într-un fel, şi o parte din noi. Sentimentul de apartenenţă a crescut odată cu noi şi ne-a adus şi mai aproape de omul despre care vă vorbesc.

De Maio reconfigurează relaţia dintre Dumnezeu şi Diavol
Îl străbătu o idee. “Ce-ar fi să inventez eu ceva care să se situeze între noi, să aparţină şi unuia şi altuia, să poată despărţi şi apropia, să dea viaţă şi să ucidă, în acelaşi timp?”

Dono face o incursiune în lumea adolescenţei, amintindu-ne de melodiile preferate de băieţi…

Ireena ne explică de ce nu merită să faci o facultate în România, pentru o diplomă care, de cele mai multe ori, nu-ţi asigură nici cunostinţe mai bogate, nici un loc de muncă mai bine plătit.

Descoperă.ro ne anunţă că o agenţie de turism britanică a închiriat o navă de croazieră pentru a organiza “Titanic Memorial Cruise” în 2012, când se vor împlini o sută de ani de la tragedie. Toate cabinele au fost deja vândute.  Cum ar fi dacă s-ar scufunda 😀 ?

În sfârşit, Moshe&Mordechai, ne povestesc o întâmplare cu nişte cărţi

Read Full Post »