Mihai Mălaimare povesteşte cum spectatorii înfruntă gerul şi viscolul pentru a fi prezenţi la bătaia gongului şi ridicarea cortinei. Din ce în ce mai multă lume reneagă feţele şi replicile îngălate de la televizor, pentru a se refugia alături de actori.
E prea mult să regret că peste mine au trecut ani întregi lipsiţi de vederea scenei. Din fericire, fiica mea mi-a spus că vrea să meargă la teatru. Probabil e pură curiozitate. Sau un semn.
Încă se joacă Cehov, Goldoni, Miller… Să mergem să-i vedem pe Horaţiu Mălăele, Olga Tudorache, Mircea Diaconu, Adela Mărculescu, Victor Rebengiuc, Marcel Iureş… Până nu e prea târziu.
La Nottara sint niste piese exceptionale! Not for children, though… Pentru fiica ta, iti recomand o seara la circ si o dimineata la Teatrul Ion Creanga.
Pentru oameni mari, si Teatrul Mic are cateva piese interesante, cu maestrul Repan. 🙂
Aiurea, colegii ei merg deja la piese pentru oameni mari. Chiar maine seara, cu diriginta. Problema e ca fii-mea nu vrea sa mearga cu grupul, ca sunt multe fete cu fiţe 😀