RockTalk și getmusic.ro au un concurs care mă pun cel puţin în încurcătură. Cum aş putea alege cel mai bun cover ascultat vreodată, când cultura mea muzicală s-a construit adeseori din coveruri cărora le-am descoperit originea, moment în care mi s-au relevat minunăţiile muzicii ? Totuşi, voi încerca.
Originalul era cât pe ce să se numească Bad Finger Boogie, pentru că unul dintre compozitori se rănise la degetul ărătător. Până la urmă, a ieşit un dialog vesel, ca o concluzie de final pentru anii de aur ai rock-ului britanic.
Dar machiajul ulterior avea să transforme piesa într-un strigăt de revoltă. Înăbuşită parţial sub versurile cu accente de solidaritate şi cu gânduri de pace, chitara plânge lacrimile unei generaţii dezbinate şi unite de război, care va sfârşi prin a-şi consuma eroii sau a-i transforma în stâlpi ai societăţii de consum.
Lasă un comentariu