Poezia de vineri (4)

Eu cred de Ana Blandiana
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal.
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?

Citeşte articolul complet »

Poezia de vineri (3)

Ecuatorul și polii de Marin Sorescu
Împreună sîntem foarte dialectici
(Tu știi că a fost cea mai frumoasă
Zi din viața mea?
Ce bine-ar fi să fie așa. “Ba da”.
Te rog fraza asta să n-o tai)
De fapt, poezia de dragoste ar trebui să fie semnată
Chiar de muze.
Poeții să se inspire și ele să pună degetul.
Tu să întinzi aripa peste [...]

Citeşte articolul complet »

Poezia de vineri (2)

Ce frumoasă eşti… de Adrian Păunescu
Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere [...]

Citeşte articolul complet »

Poezia de vineri

Acum vom sta… de Nichita Stănescu
Acum vom sta înlăuntrul unui ochi văzuţi din toate părţile.
Sfera ne va-nconjura glorios deodată cu hărţile.
Copaci cu vârfurile întoarse spre noi, munţi, oraşe, catedrale…
Ca pe un zid al morţii maşinile înnegresc, albe spirale.
Te ţin de umăr. Tu-nclini tâmpla rece ca-ntotdeauna.
Suntem doi şi singuri şi-n loc de inimă ne bate [...]

Citeşte articolul complet »

Astăzi nu puteam să scriu decât despre zid…

Unii dintre noi experimentăm încă senzaţia zidului, a acelui lucru care, prin însuşi faptul că există acolo, pasibil de a fi dărâmat în orice moment, ne face atât de diferiţi de ceilalţi.
Deşi e un fapt verificat că toţi rebelii acestei lumi sfârşesc prin a se consuma în conformism, căci zidurile care cad sunt rapid îmbrăţişate [...]

Citeşte articolul complet »

Curajul…

de Radu Cosaşu, via Bucurenci
“E o vreme, iubito, cînd curajul îţi vine dintr-un om care repară o chiuvetă. Dintr-un bărbat care duce vesel o trotinetă la subţioară, ca pe o pîine. Dintr-un cîine care ţi se aşează la picioare cerînd din ochi să-l mingii, iubito. Dintr-un stadion de 80.000 de oameni, arhiplin, iubito, duminică. Dintr-o [...]

Citeşte articolul complet »

A început şcoala…

Am găsit la Lilick o înregistrare emoţionantă cu Florian Pittiş. Sper să fie măcar un strop de inspiraţie pentru elevii şi profesorii ce iau startul azi…

Citeşte articolul complet »

Ia ghiciţi voi, ale cui sunt versurile astea ?

“As I awoke this morning when all sweet things are born,
a robin perched on my window sill to greet the coming dawn.
He sang his sweet song so sweetly and paused for a moment’s lull.
I gently raised the window and crushed his f**king skull.”
Dacă vă daţi bătuţi şi presupunând că n-aţi trişat cu Google, răspunsul e [...]

Citeşte articolul complet »

Noi nu te-am uitat, poetule…

Acum vom sta înlăuntrul unui ochi
văzuţi din toate părţile.
Sfera ne va-nconjura glorios
deodată cu hărţile.
Copaci cu vârfurile întoarse spre noi,
munţi, oraşe, catedrale…
Ca pe un zid al morţii maşinile
înnegresc, albe spirale.
Te ţin de umăr. Tu-nclini tâmpla
rece ca-ntotdeauna.
Suntem doi şi singuri
şi-n loc de inimă ne bate luna.
(Nichita Stănescu, născut în ziua de graţie 31 martie a anului 1933)

Citeşte articolul complet »

Trei scurte despre marii frumoşi ai vremurilor trecute…

Sunt 25 de ani de când poezia a trecut în eternitate. De la Nichita Stănescu, nimeni n-a mai tresărit la fel în sufletul unei frunze, în nervura unei idei, în zborul unui sentiment…
Celelalte Cuvinte au scos al doilea videoclip la o piesă de pe albumul “Stem”. (primul e aici), în memoria celui mai frumos [...]

Citeşte articolul complet »