Mihai Mălaimare povesteşte cum spectatorii înfruntă gerul şi viscolul pentru a fi prezenţi la bătaia gongului şi ridicarea cortinei. Din ce în ce mai multă lume reneagă feţele şi replicile îngălate de la televizor, pentru a se refugia alături de actori.
E prea mult să regret că peste mine au trecut ani întregi lipsiţi de vederea scenei. Din fericire, fiica mea mi-a spus că vrea să meargă la teatru. Probabil e pură curiozitate. Sau un semn.
Încă se joacă Cehov, Goldoni, Miller… Să mergem să-i vedem pe Horaţiu Mălăele, Olga Tudorache, Mircea Diaconu, Adela Mărculescu, Victor Rebengiuc, Marcel Iureş… Până nu e prea târziu.
La Nottara sint niste piese exceptionale! Not for children, though… Pentru fiica ta, iti recomand o seara la circ si o dimineata la Teatrul Ion Creanga.
Pentru oameni mari, si Teatrul Mic are cateva piese interesante, cu maestrul Repan.
Aiurea, colegii ei merg deja la piese pentru oameni mari. Chiar maine seara, cu diriginta. Problema e ca fii-mea nu vrea sa mearga cu grupul, ca sunt multe fete cu fiţe