Poveste din cetate – Episodul 5: Breite, Biertan, Hanul Dracul

Ştiam deja că va fi o zi specială. Cel puţin, în prima parte a ei. Gazdele noastre ne anunţaseră că ne vor pune la dispoziţie o maşină cu şofer, pentru a vizita câteva dintre zonele pe care le remarcasem în preajma Sighişoarei. Să nu vă închipuiţi că am făcut un tur de forţă. A fost mai mult o plimbare, care a sfârşit prin a avea trei puncte de interes.

Stejarii seculari din rezervaţia Breite
“Pe platoul Breite de lângă Sighişoara se află cel mai mare, reprezentativ şi bine conservat habitat de pajişte împădurită cu goruni şi stejari multiseculari din centrul şi estul Europei.” Aşa sună definiţia de pe site-ul rezervaţiei . Pentru noi, a fost o aventură aflată la limita ilegalităţii, căci am trecut de o barieră (ridicată, ce-i drept), ne-am apropiat destul de mult de un depozit militar şi am fotografiat deşi nu prea era voie. Breite înseamnă „întindere” în limba saşilor, iar asta este exact ceea ce am văzut. Un decor desprins parcă din stepele africane, parţial îngheţat, în care singurele semne de viaţă le transmiteau ierburile înalte şi arborii seculari. Unii dintre ei, încovoiaţi sub apăsarea vremurilor. Alţii, parţial distruşi de indiferenţa oamenilor. Un tablou idilic şi înfricoşător în acelaşi timp. Dar presupun că vara totul este verde şi colorat, iar impresia de nemărginire se topeşte în plăcerea reîntoarcerii la natură.

Biserica-cetate de la Biertan
Biertan face parte dintre primele aşezări germane din Ardeal, fiind atestată documentar în 1283. Iar biserica din comună e o adevărată fortăreaţă, cu turnuri şi bastioane medievale, cu ziduri şi uşi înalte, aproape inaccesibile muritorilor. Din păcate, fiind extrasezon, nu era deschisă. (Ni s-a spus că înăuntru s-ar afla inclusiv o cameră unde erau închise pentru câteva săptămâni cuplurile care voiau să divorţeze, în speranţa că traiul împreună îi va face să se răzgândească.)

La plecare, am băut o cafea la un local cu specific medieval, ai cărui pereţi i-am fotografiat cu sârguinţă.

Mini-grădina zoologică de la Hanul Dracul
Nu ştiu dacă a fost o oprire programată. Cert este că Ioana l-a convins pe şofer că-i plac animalele. Aşa că acesta ne-a dus pe un drum pustiu, ce se întindea de-a lungul văii Stejăreni, la un han înconjurat de multă verdeaţă, dotat cu lac şi… cuşti cu animale sălbatice. Şi dacă cerbul a fost prietenos, iepurele indiferent, iar lupul agresiv, noi am fost bucuroşi să respirăm şi mai mult aer curat. După scurtul drum de întoarcere şi prânzul aferent, am tras un pui de somn pe cinste.

Trecuseră deja trei zile de la sosirea noastră în Sighişoara şi deja începusem să numărăm înfriguraţi orele până la nedorita reintrare în realitate. În plus, ne temeam că nu vom mai avea ce face. Dar ziua următoare, ultima petrecută din zori şi până-n seară acolo, avea să ne mai rezerve câteva surprize plăcute…

Citeşte şi:

Episodul 1: Om bun, deschide-ne poarta

Episodul 2: Acasă la părintele lui Vlad Ţepeş

Episodul 3: Plimbare pe străzile pustii

Episodul 4: Turnuri, ziduri şi ocolişuri false

Episodul 6: Prin muzee şi la pas pe deal

Episodul 7: În aşteptarea inevitabilului adio