Acum 20 de ani, îl sărbătoream ultima oară pe “cel mai iubit fiu al poporului”. La aniversare, sindicaliştii ne propun să retezăm aripile artiştilor, arhitecţilor, scriitorilor, traducătorilor şi a multor altora care îşi câştigă existenţa din cuvânt şi idee, din creier şi inimă, nu din rindea şi ciocan.
Nu că am folosi noi foarte mult uneltele astea. Nu, noi propunem să crească pensiile şi, în general, numărul de asistaţi sociali, că aşa scăpăm de criză. Şi dacă eşti necăsătorit (presupun că nu se pune concubinajul, pentru că, de facto, suntem stat creştin, nu laic precum scrie în constituţie) sau dacă soţia ta câştigă mai mult, adio slujbă de la stat.
Eliminaţi-i pe cei care gândesc în plus, nu pe cei care nici nu gândesc, nici nu muncesc. Cu siguranţă aşa veţi revigora economia. Între timp, eu mă gândesc serios să-mi fac o echipă de câini…
P.S. Presa ne “răsfaţă” şi cu două veşti bune: o scoatere la vânzare şi o pomană. Noroc că nu mai cred pe nimeni…
afara ploua si eu zic ca e o vreme excelenta
nu vreau sa-mi amintesc ca am trai acele vremi
acum par mai insuportabile ca atunci
si chestia asta cu scula si matrita pare destul de avansata tehnic pentru ca eu sa nu o mai pricep